Despre Noi

Comuna Pechea

Comuna Pechea este situata in partea de sud a județului Galați, la 34 km nord-vest de municipiul Galați. Este înconjurată la est și vest de dealuri de înălțimi mici despărțite între ele de valea formată de râul Suhurlui

Comuna este strabatuta de râul Suhurlui care transportă cantitați foarte mici de apa, cu excepția zilelor bogate in ploi torențiale cand apele pârâului ies din matca. Râul trece prin centrul comunelor Pechea, Slobozia Conachi, Piscu si se varsă in Siret.

Solul este favorabil culturilor cerealiere, viticulturii si pomiculturii. In cuprinsul localității se intâlnesc forme variate de relief si microclimat, ceea ce a făcut ca solurile să fie variate, oferind bune condiții de dezvoltare tuturor culturilor. Solul este variat: de la brun roșcat de padure până la cernoziom.

Vegetația naturala este specifică zonei de stepa cu coline arse de soare in timpul verii, batute de crivațul aspru in timpul iernii. Vegetația variaza in funcție de formele de relief. Pe vale se intalnește o vegetație specifică malurilor apelor curgătoare: salcia alburie, pipirigul, cucuta de apă, crinul de baltă etc. Coastele sunt acoperite cu plantații de salcâm.

Comuna Pechea este administrată de primarul Mihăiță Mâncilă

Comuna Ivesti

Iveștiul a avut o așezare geografică deosebit de favorabilă în lungul râurilor Bârlad și Siret, cât și a drumului care venea dinspre Polonia spre Galați și apoi spre turci. A făcut ca acest spațiu să fie locuit din cele mai vechi timpuri. Săpăturile efectuate au scos la iveală necropole din epoca mezo-neolitică pe fruntea terasei Cernicari-Ivești.

Populația a început în parte să urce pe terasa de pe vremea lui Alexandru cel Bun rămânând până la a doua domnie a lui Petru Rareș când turcii au început să jefuiască Moldova. Au stat în «Baltă» până la a 2-a jumătate a secolului XIX când, în 2 etape, au urcat pe terase.

Bătrânii au urcat și ei pe terasă când lunca a fost inundată complet. Primele înscrieri datează din sec.XV cel mai vechi datând din 15 iulie 1448 reprezentând un uric dat de domnul Moldovei fraților Cernat și Steful Ploscaru.
Ulterior apar documente despre satele Bucești 1548 și Diecheni 1658. Apar multe documente date de domni ai Moldovei cum ar fi Moise, Grigore Ghica. Pe la 1608 este pomenit logofătul Ivașcu.

Primele hărți în care apare Iveștiul sunt din anii 1770, 1811, 1813, 1833, 1835, 1863. În secolul XVIII ca târg sub numele de “Târgul Biserica Florii”.
Din 13 octombrie 1856 la cererea postelnicului Panaite Balș, Caimania Moldovei avizează înființarea târgului Ivești care după vremea lui Alexandru Ioan Cuza devine capitala de «Plasă». Iveștiul a fost reședința de « plasă » până în 1950. În târg apar :telegraful, poștalionul, compania de dorobanți (1869), judecătoria, poliția rurală, jandarmeria, gara CFR Ivești, biblioteca comunală, școala.

Localitatea se înscrie între puținele localități din țară care se poate lăuda cu o reală viață militară. Înaintașii s-au dovedit buni patrioți. Din rândul Iveștenilor s-au ridicat atat militari de rând cât și subofițeri, maiștri militari generali sau comandanți de armată. Dintre hatmanii Moldovei, 3 sunt legași de Ivești. Hatmanul Nicolae Racoviță care este pomenit într-un act de la 1668, hatmanul Bogdan Lupu care a fost în 5 rânduri comandantul armatei Moldovei sub domnitorii Constantin, Antioh, Dimitrie Ecantemir. Funcția sa a fost câtre sfârșitul secolului XVII, el era ginerele domnitorului Cantemir. Același Lupu a avut funcția de vel-voinic. În 5 rânduri a fost caimacan al Moldovei. La venirea lui Antioh Cantemir la a doua domnie, documentele arată că a făcut un drum spre Ivești prin haltă. «….și parcurgând din Galați, au mărsu pe la sat pe la Ivești, soru-sa Lupa, hatmaneașa lui Bogdan, care acolo i-au făcut cinste 2 dzile și lui, la toată boierimea și oastea cât era. Și de acolo au mărsu la Ieși ma Scaun »(CRONICA) Hatmanul Ioan Neculce care era ginerele lui Bogdan Lupu și care a condus armata Moldovei cân oastea otomană învingea armatele Rusiei și Moldovei. Ioan Neculce a fost și vel-spătar. Timp de circa 400 ani căpitanii plaiului Tecuci au fost Iveșteni ei conducând cei 100 de militari. În 1869 ia ființă « campanai de Dorobanți » care devine regiment unde în 1876 funcționar drept căpitan era Dimitrie Bengescu.

Iveștiul este situat în partea central vestică a județului Galați, străbătută de Bârlad cursul său inferior respectiv vechea albie. Latura vestică a localității este mărginită de râul Siret. Din punct de vedere global geografic, Iveștiul se află la întretăierea meridianului 27˚ 30’ longitudine estică și a paralelei de 45˚ 40’ latitudine nordică. Aceste coordonate plasează Iveștiul în zona temperată tipică cu anumite urmări în climă, soluri, floră și faună. Din punct de vedere fizico-geografic localitatea se situează la contactul părții N-E a Câmpiei Române cu partea de Sud a Podișului Moldovei respectiv sectorul sudic al Câmpiei Tecucilor care ocupă centrul și estul localității cu sectorul Câmpia Siretului Inferior în vestul localității. Din punct de vedere climatic Iveștiul este supus maselor de aer continental din nordul și estul Europei. În cadrul județului Galați localitatea este situată la 18 km sud de Tecuci și la 53 km nord-nord est de municipiul Galați. De cele 2 municipii Iveștiul este legat printr-o șosea națională DN 25 și o cale ferată cu ecartament normal, dublă și în curs de electrificare. Teritoriul localității se întinde pe direcția vest-sud vest—est-nord est pe o lățime de 14, 5 km și pe o lungime de 8 km pe direcția nord-sud. În vest se învecinează cu comuna Suraia și Vulturu din județul Vrancea limitată de talvegul râului Siret. În nord limita traversează lunca Siret Bârlad după care urcă pe terasele din stânga Bârladului respectiv terasele geomorfologice « Ivești » pe această direcție localitatea se învecinează cu Umbrărești și Cudalbi. În est valea Călmățuiului unde e granița cu comuna Grivița. În sud limita trece peste terasa Ivești și lunca Bârlad-Siret unde este comuna Liești. Suprafața localității este de aproximativ 90 km pătrați —8955, 22 ha, din acest punct de vedere Iveștiul ocupă 5% din suprafața județului fiind o comună de mărime medie.

În urma faptului că ambianța naturală oferă condiții de dezvoltare a vieții și activități umane, componentele cadrului natural trebuie analizate prin influență ce o exercită atât așezărilor localității Ivești precum și modul în care omul prin activitatea sa le-a modificat.

Pădurile au contribuit și în acest sens amintim că pe Siret a existat o fabrică de cherestea în perioada interbelică care folosea atât lemnul din localitate cât și cel dus cu plutele. Pădurea Cuhalm care se întindea pe o lățime de 5–7 km astăzi a rămas doar în lungul Siretului pe o lungime de 2 km.

Iveștiul are în total 8955 de hectare din care arabil 5317 hectare, pășuni 160 hectare, vii 929 hectare, livezi 208 hectare, păduri și alte terenuri forestiere 1456 hectare, terenuri cu ape și stuf 136 hectare, căi de comunicație și căi ferate 246 hectare, terenuri ocupate cu curți și construcții 469 hectare și terenuri degredate și neproductive 34 de hectare.

În localitate s-au facut anumite îmbunătățiri funciare prin plantarea dunelor de nisip cu culturi viti-pomicole și salcâm. In Baltă s-au făcut lucrări de regularizare ale albiilor minore apoi lucrări de îndiguiri, odată cu crearea sistemului de irigații cea mai mare parte a terenurilor agricole au putut fi irigate

Începând cu 1970, s-a creat și o stație de mașini agricole S.M.A care făcea lucrări agro-mecanice. La ora actuală, din totalul de teren agricol, culturile se prezintă astfel :

  • Porumb 3000 ha
  • Grâu 850-100 ha
  • Orz-orzoaică 160 ha
  • Ovâz 35 hectare
  • Floarea soarelui 230-300 ha
  • Sfeclă 130 de ha
  • Pepeni 100ha
  • Legume 90 ha
  • Viță de vie 1000 ha.

Meșteșugul vinăritului – se practică în fiecare gospodarie individuala dar mai ales la « CRAMA » moșiei fraților Theodor și Panaite Bals (încă de la mijlocul secolului XIX) preluată în 1911 de familia de arendași Economos, iar în anii 20 de familia generalului Eremia Grigorescu, moșie devenita în 1949 I.A.S Ivești iar după revoluția din 1989 revine în parte nurorii generaluli Ariadna

Grigorescu-Negraponte. Vinurile « Băbească neagră » și « Fetească albă » luând premii nationale și internaționale. De amintit ca Iveștiul este capitala Podgoriei Ivești situată în sectorul sudic al câmpiei Tecuciului.
Podgoria Ivesti este una din podgoriile vechi ale României. Viticultura acestei podgorii este strâns legată de evoluția vechii moșii Blăjesti, atestată documentar din 15 iulie 1448, printr-un act de la Petru Voievod către panul Cernat Ploscar și fratele sau Steful. în prima jumătate a secolului al XVII-lea, moșia Blăjeștilor atrage interesul multor proprietari, ea fiind revendicată prin multe procese și judecăți. Intre anii 1847 și 1856 se înființează târgușorul Ivești, care avea să dea și denumirea acestui areal viticol.

Podgoria Ivești este amplasată în Câmpia Tecuciului, între paralele de 45°31-45°52, latitudine nordică și meridianele de 27°31-27°34, longitudine estică. Administrativ, centrele viticole ale podgoriei Ivești aparțin județului Galați.

Zootehnia – este și ea prezentă prin AVICOLA Bucesti profilată pe găini ouătoare și de carne apartinand unei firme din Tecuci.

Meșteșugul olăritului și cărămidăritului – La mijlocul secolului XIX Ivestiul era un centru renumit al olaritului. Astăzi țiganii rudari din mahalaua stadionului « Nicu Nour » mai fabrica caramizi subtiri pentru sobe și cărămizi.

Până în 1856 cand Iveștiul devine târg în localitate se practicau meșteșuguri casnice, pe la mijlocul secolului XVIX, centru de împletituri, sfoară.frânghii.săpun sau lumânări.Se mai fabrică cazane de rachiu erau fabrici de ulei și sucuri și esențe de fructe.

Comuna Ivești este administrată de primarul Cornel Hamza

Comuna Umbraresti

Umbrărești este o comună în județul Galați, formată din satele Condrea, Salcia, Siliștea, Torcești, Umbrărești (reședința) și Umbrărești-Deal.

Conform recensământului din 2011, comuna Umbrărești are o populație de 6628 de locuitori

Comuna Umbrărești este administrată de primarul Paraschiv Stoica

Comuna Cuza Voda

Cuza Vodă este o comună în județul Galați, formată numai din satul de reședință cu același nume.

Comuna Cuza Vodă a fost înființată în anul 2005, prin Legea nr. 67 din 23 martie 2005, prin desprinderea satului Cuza Vodă din comuna Slobozia Conachi, Galați

Comuna Cuza Vodă este administrată de primarul Dănuț Codrescu

Comuna Grivita

Comuna Grivița este situată în partea central vestică a județului Galați. Pe lângă satul cu același nume, în componența comunei intră și satul Călmățui care se află la o distanță de 3 km de satul Grivița. Comuna Grivița se întinde pe o suprafața de 3945 ha

Prima așezare ce s-a înființat pe aceste meleaguri a fost satul Călmățui, sat ce își ia numele de la valea cu același nume pe care este așezat, acesta devenind și comună mai târziu. În apropierea lui ia ființă, în jurul anului 1860, satul Flondoroaia care în jurul anului 1870 își va schimba numele în Grivița. În urma unei greșeli în actele administrației locale satul Grivița devine comună

Clădirea în care funcționează școala primară din satul Călmățui a fost donată prin testament Academiei Române de către moșierul Tache Anastasiu în acest scop.
Comuna Grivița este administrată de primarul Niță Chebac.